Cum e să fii The NextHR

Acum mai puțin de o lună, nu eram sigură dacă vreau să particip la NextHR. Dar astrele s-au aliniat și acum pot povesti zâmbind această experiență, care îmi va ocupa un colț din minte ceva timp de acum încolo.

Datorită NextHR, m-am obișnuit ca orice noțiune, concept, idee de viață predată sau caracteristică de voluntar căutată să vină odată cu un joculeț (activitate) din care să poată fi dedusă. Iar acest lucru m-a urmărit atât în realitate, cât și în vis până la finalul proiectului. Astfel, în dimineața plecării, când a sunat ultima alarmă de trezire pe holuri, am continuat să dorm, visând acel zgomot „minunat” ca făcând parte dintr-o activitate prin care ne testam capacitatea de a lucra sub presiune, alarma neavând să înceteze până nu și-ar fi îndeplinit scopul.

Totodată, am învățat să alunec din cauza febrei musculare – zâmbind, să-mi fie cald, frig și somn pe aceeași iarbă, pe care stăteam ghemuită povestind despre ASFI. M-am bucurat să aflu că trezitul la ora 07.00 era doar un mit de care știam toți, dar ajunsul la ora exactă însemna întârziere, iar întârzierea se pedepsea cu febră musculară.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am învățat acolo este faptul că, în momentul în care cineva te întreabă dacă ai încredere în ANOSR, ai un singur răspuns corect. (Formele de negație nu sunt admise.)Cum e să fii The NextHR

La un moment dat, povestește Carina, ne-am trezit că suntem puși să facem un exercițiu pe care eu, una, m-am gândit că n-o să îl pot duce până la capăt. Și uite-așa, m-am ales cu o pedeapsă. Mare greșeală! Timp de 5 minute am fost pusă să execut niște exerciții asemănătoare cu cele din armată. Închipuiți-vă groaza mea. Daaar, trebuie să recunosc că m-am distrat făcând asta cu ceilalți. Și ar cam trebui să vă zic câte ceva și despre botezul de la NextHR, care a fost ciudat și… amuzant, în același timp. De ce ciudat, vă întrebați? Păi, pentru că a avut loc într-un cimitir. Partea amuzantă a fost că oamenii de acolo încercau să ne sperie prin tot felul de metode. (Nu le-am spus că eu aveam deja experiența unui astfel de botez, dar asta doar pentru că m-am distrat pe cinste!)

În cadrul unui joc de-a „Creează-ți propria asociație”, oamenii care au avut norocul de a fi recrutați de mine au învățat că, pentru fiecare gând negativ de a nu se înscrie în asociația pe care o reprezint, vor muri doi fluturi în Africa (lucru de care mi-ar plăcea să fie conștienți toți cei care vor intenționa să treacă prin fața cortului ASFI-ist în octombrie fără să completeze un formular de înscriere).

 Text de Daria Maruseac
A contribuit Carina Benchea

Post a comment