La povești cu Cosmin Vaman

 

În cea de-a patra zi a Festivalului ZSF, Poveștile vii l-au avut ca protagonist pe Cosmin Vaman, om drag nouă, care ne-a acceptat fără ezitare invitația – este foarte posibil să-l fi măgulit puțintel săptămâna trecută, când curățam Balena, și, zărindu-l, am pus să răsune în campus muzica lui. Sau poate că doar îi suntem simpatici (am și dovada că așa a spus), însă el știe mai bine.

O oră. O pauză bine primită de toți, o pauză în care timpul parcă s-a scurs mai greu, oprindu-se din când în când pe acordurile de chitară.

Am vorbit de toate și despre toate câte au încăput într-o oră. Despre copilul Cosmin care la 4 ani s-a trezit cu chitara în brațe și au rămas nedespărțiți, despre tânărul Cosmin pe care l-a așteptat, așa cum ni se întâmplă și nouă, un tărâm incert chiar la cotitura de la ieșirea din facultate (am învățat unii de la alții și metode de copiat în studenție, dar pun asta între paranteze, sperând că nu va citi toată lumea), și am vorbit și despre adultul și tatăl și artistul Cosmin, așa cum îl știm, îl vedem, îl simțim noi astăzi.

Ne-am luat porția de Cosmin Vaman – glume bune & more din 1984, și am rămas cu emoția primită atunci când un suflet pe care îl apreciezi se prezintă deschis și LIBER în fața ta.

Ne-a plăcut tare mult să povestim cu el, mai ales că ne-a și cântat, cam așa:

 

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                           scris de Selena CARAZĂ

Post a comment